Procesul de găurire al unui burghiu cu melc este un proces mecanic complex care implică acțiunea sinergică a mai multor principii fizice. Când instalația de foraj rotește țeava de foraj, cuplul este transmis prin țeava de foraj către burghiul, determinând rotirea burghiului. Simultan, instalația de foraj aplică presiune axială prin mijloace hidraulice sau mecanice, împingând burghiul mai adânc în formațiune.
Sub acțiunea combinată a rotației și a presiunii, muchiile tăietoare ale burghiului taie formațiunea, rupând roca și solul în bucăți mici. Taierile de rocă sparte sunt apoi transportate în sus de-a lungul canalului elicoidal de către lamele elicoidale și în cele din urmă sunt evacuate din gaură. Acest proces este similar cu un șurub care este introdus într-o bucată de lemn, cu excepția faptului că burghiul melc este mai mare și supus la forțe mai complexe.
Designul lamelor elicoidale are un impact decisiv asupra eficienței de îndepărtare a așchiilor. Un unghi prea mic al lamei poate duce la o îndepărtare slabă a așchiilor și poate cauza blocarea burghiului; un unghi prea mare va crește consumul de energie și va reduce eficiența forajului. Prin urmare, inginerii trebuie să optimizeze parametrii lamei pe baza caracteristicilor formațiunii pentru a obține cele mai bune rezultate de foraj.
